Vlad....Cristi Vlad

Acum un an şi jumătate, când Vivi Răchită se chinuia să încropească un lot al noii echipe a primăriei, CSM FC Ploieşti, pesemne că oficialii acesteia s-au bucurat peste măsură când Cristi Vlad a semnat cu această formaţie născută din nimic. Cristi, la 30 de ani, era un fotbalist experimentat, valoros, care evoluase, cu destul succes, în ţară şi în străinătate. Iar atunci, el se întorcea acasă, pentru a contribui, alături de fani, la renaşterea fotbalului ploieştean. Când zic renaştere, mă gândesc la performanţă!

Coabitarea dintre “căpitan” şi conducătorii clubului său a părut OK, doar renegocierea din vara trecută părând s-o contrazică, într-un oarecare fel. Evident, din cauza întinderii discuţiilor pe o perioadă cam lungă de timp. În sfârşit, mi-am zis atunci, aşa o fi la negocieri. Acum, însă, am impresia că se cocea deja o ruptură!

A venit iarna, după un tur de campionat bun al lui Cristi, care dăduse un superb exemplu de devotament, cu riscul unei accidentări serioase, la un simplu meci de Cupa României, de la Piteşti. Mă gândeam că exemplul acela al “căpitanului” a produs, atunci, o impresie plăcută în birouri. Acolo unde, în primul rând, ar trebui, în ochii şi mintea şefilor, să primeze valoarea fotbalistică, ci nu alte aspecte colaterale. Unele gen relaţiile bune cu antrenorul şi suporterii sau opţiuni curajoase de moment ale protagonistului acestor rânduri. Cu tristeţe, am constatat că, şi la fotbal, ca şi în toate domeniile vieţii sociale, primează doar obedienţa. Şi atât!

Bref, pe Cristi Vlad îl urmăresc cu mare atenţie încă de pe vremea când combătea la Petrolistul Boldeşti şi văzusem în blondul mijlocaş de atunci, cu clarviziune şi şut ca din tun, un urmaş perfect al lui Radu Niculescu. Adică al unui ex-internaţional care a fost unul dintre cei mai promiţători jucători români. Când Vlad a plecat la Dinamo, am înţeles, deşi mâhnit, că aceasta era calea de ales pentru jucătorii de valoare. Nu a găsit, în “Ştefan cel Mare” mediul cel mai bun. Aşa că, apoi, a “divagat” prin ţară şi prin străinătate, cum scriam şi mai sus. Dar valoarea nu i-a putut-o lua nimeni. Când i s-a sugerat persuasiv să se dea la o parte, fiindcă participase la mitingul de susţinere al lui Vivi Răchită, Cristi a înţeles că drumul său împreună cu FC Ploieşti a luat sfârşit. Devotat Ploieştiului şi ploieştenilor, el şi-a riscat cariera, aşteptând mai mult decât era necesar ca oraşul să aibă, din nou, o echipă cu adevărat a sa. Nu a fost cazul, aşa că a semnat recent cu CS Buftea. Până la vară, când speră ca situaţia să se schimbe în oraş. Ironia sorţii face ca sâmbătă să vină în calitate de avdersar. Sunt sigur, însă, că va fi… cel mai aplaudat jucător de pe “Ilie Oană”, cu acel prilej. Merită cel mai mult!

Când am auzit de transferul lui la CS Buftea, m-am întristat, fiindcă-l voiam numai al nostru, gândind cu sufletul, cum se zice. Apoi, am gândit cu mintea. Cristi are un copil de crescut şi trebuie să i se dedice în totalitate. Dacă la vară nu-şi va mai putea duce puştiul să sărbătorească, împreună, promovarea în “A”, pentru că aşa au vrut persoane cu orbul găinii şi minţi înfierbântate, cu siguranţă o va face într-o zi. Va veni şi aceea sigur… www.dragos-trestioreanu.ro