Cristi Vlad

Pentru că nimeni nu a uitat cine este Vlad şi ce a făcut el pentru Petrolul în ultimii ani, vă spun eu cine nu este Cristi. Nu e cel care poate dribla cinci adversari dintr-o fentă, care poate decide un meci de unul singur (mă rog, au mai fost accidente...), care se apără doar când vrea, care primeşte încurajări şi palme peste fund, când nu-i ies floricelele, să nu cumva să-şi piardă băiatul cheful de joacă!Pe Vlad nu-l doare puţin glezna, el nu simte o jenă. El, când abia mai poate să meargă, aleargă. El n-a făcut grimase anul trecut - aşa era faţa lui. El a ieşit în stradă, când alţii au stat cu capul la cutie, el ştie că gafa nu se pupă cu fiţa. El le dedică golurile şi victoriile suporterilor, pe care-i poate privi mereu în ochi.El a devenit un idol, fără să se fi comparat cu super-eroi care purtau chiloţii peste pantaloni. El şi-a adus puştiul la stadion şi l-a expus cu bună ştiinţă virusului care circula prin tribunele lui „Ilie Oană”, conştient că-l va îmbolnăvi de petrolism, o boală cronică şi grea, de care mai scapă doar cei fără de coloană şi creier. El poartă banderola pentru că merită şi poate că, o dată la doi-trei ani, Vivi, el are voie să se uite „persiflant”. Asta înseamnă că putea fi un Budescu sau un Gafiţa, dar a fost suficient de inteligent, educat şi devotat să devină Cristi Vlad, prietenul tău şi căpitanul echipei tale. Două ipostaze pentru care chiar nu merită pedepsit, doar de dragul de a (mai) da un exemplu de intransigenţă.

Radu Baicu www.altphel.ro