Gemenii Munteanu jucau la Petrolul şi se schimbau în teren intrînd pe furiş. Se întîmpla în anii '60. Au fost supranumiţi "brazilienii" după un amical Petrolul- Gremio Porto Alegre 4-3.
Povestea gemenilor legendari din fotbalul românesc
Dumitru Munteanu (78 de ani) spune că el şi fratele său identic, Anton, care a murit în 2007, au fost la fel de talentaţi ca Hagi: "Mingea făcea parte din corpul nostru. Hagi a fost la fel de talentat ca şi noi".
Celebrii gemeni Anton şi Dumitru Munteanu au jucat 11 ani la marea echipă a Petrolului, între 1955 şi 1966, pînă s-au retras din fotbal. Poveştile despre ei sînt multe şi savuroase. Dar cele mai multe legende s-au născut din faptul că semănau ca două picături de apă şi nu prea puteau fi deosebiţi. "Erau nişte fotbalişti extrem de buni", povestesc astăzi oameni care i-au văzut jucînd.
Iată un pasaj din cartea lui Cibi Braun, intitulată "Din lumea balonului rotund": "Fotbalişti de mare talent, posesori ai unei excelente tehnici de joc, fraţii Munteanu au alcătuit un cuplu de jucători pe cît de valoroşi, pe atît de plini de farmec prin izbitoarea lor asemănare, ca înfăţişare şi joc".
Singurul indiciu care îi diferenţia cît de cît era o aluniţă, greu sesizabilă însă, pe care Anton, mai mare cu 5 minute decît Dumitru, o avea pe obrazul stîng. Anton Munteanu a murit din cauza unui infarct pe 22 mai 2007. Dumitru Munteanu trăieşte şi a acceptat să redeschidă albumul cu amintiri pentru cititorii de azi şi de ieri ai Gazetei.
"Greşeala noastră..."
Fraţii Munteanu nu s-au realizat însă pe măsura talentului cu care au fost înzestraţi. Atît Anton, cît şi Dumitru au îmbrăcat doar o singură dată tricoul echipei naţionale. "Marea noastră greşeală a fost că nu am acceptat să fim conduşi de oameni influenţi, dar care nu se pricepeau la fotbal. Eram mai retraşi. Făceam naveta Bucureşti - Ploieşti, n-am avut anturaj şi nu le-am avut cu beţiile. După meciuri, mama ne aştepta acasă cu lapte, cu portocale şi cu dulceaţă", povesteşte Dumitru Munteanu.
"Fraţii Munteanu erau adevăraţi vrăjitori ai balonului. I-aş compara cu inconfundabilul Dobrin"
Ovidiu Ioaniţoaia, director GSP
Dumitru dezvăluie cum îşi păcăleau el şi fratele său pe vremuri antrenorii şi adversarii.
- Ce mai faceţi, domnule Dumitru Munteanu?
- Cu bătrîneţea, dar nu mă plîng, sînt încă în puteri. Slavă Domnului, n-am probleme de sănătate, i-au doar nişte medicamente pentru circulaţia sîngelui. Atît.
- Cît de reale sînt poveştile despre dumneavoastră şi fratele geamăn, Anton?
- În mare parte sînt reale.
- Povestiţi-ne şi nouă, celor care nu am trăit acele vremuri!
- Vedeţi pozele astea? Care sînt eu, care e Anton?
- Cel cu aluniţa de pe obrazul stîng e Anton.
- Asta ştiţi dumneavoastră acum, după atîtea poveşti scrise despre noi. Cînd eram tineri, nu băga nimeni de seamă asta. Dar să vă povestesc.
"Nu-mi plăcea să joc pe ploaie"
- Vă rog!
- Cînd eram la CCA, înainte să ajungem la Petrolul, aveam un amical cu tineretul lui ASA Tîrgu Mureş. Era o vreme urîtă şi un teren desfundat, vai şi-amar. Frate-miu Anton juca titular, iar eu eram rezervă. La pauză, nea Gică Stănculescu mi-a zis să mă pregătesc să intru. Cum n-am suportat niciodată să joc pe frig şi pe ploaie, n-am vrut să intru. L-am rugat pe Anton să se spele pe faţă de noroi, i-am dat tricolul meu, şi a jucat tot el şi în repriza a doua. Nu şi-a dat nimeni seama.
Lăudat pentru evoluţia fratelui
- Dar aveaţi acelaşi stil de joc?
- Eram foarte tehnici amîndoi. Eu jucam inter dreapta, iar Anton inter stînga, dar ne mai schimbam între noi locurile. Faza tare a fost că la analiza meciului antrenorul m-a lăudat pe mine: "Aţi văzut, cum l-am băgat pe Mitică, cum s-a schimbat jocul!". Rîdeam pe înfundate cu Anton. I-am făcut-o de cîteva ori şi lui Ilie Oană, la Petrolul.
- La un meci ne-am schimbat numerele între noi. Am luat eu 10, iar Anton 8. Oană s-a enervat fiindcă pe frate-miu îl striga Mitică, iar pe mine Anton şi normal că nu-i răspundeam.
"Ne schimbam doar la amicale"
- Aţi făcut aşa ceva şi la oficiale?
- Nu, doar la amicale. Îmi amintesc că ne-am mai schimbat între noi şi la un meci cu Farul Constanţa. I-am zis lui Anton: "Facem manevra doar cînd mingea e în partea opusă a terenului, ca să nu fie oamenii cu ochii pe noi".
- Farsa cu bărbierul cum a fost?
- Era prin '55, abia ajunseserăm la Petrolul. Aveam 23 de ani, eram plini de viaţă şi puşi pe glume. Anton s-a dus la un bărbier faimos din Ploieşti şi l-a rugat să-l radă bine de tot că lui îi creşte barba repede. Frizerul se amuza şi au făcut pariu pe 100 de lei. Eu eram afară, mă uitam pe geam. A plecat Anton, iar după vreun ceas şi jumătate m-am întors eu cu o barbă de vreo două săptămîni. Cînd m-a văzut frizerul, era să-i cadă briciul din mînă. Şi-a dat seama că a fost o farsă abia cînd a apărut şi frate-miu.
"Mă uit mai puţin la meciurile din campionatul nostru fiindcă nu mai e spectacol, iar tribuna e foarte îndîrjită"Dumitru Munteanu
Gemenii Munteanu au fost suspendaţi pe viaţă în 1958, cînd aveau 26 de ani, fiind consideraţi de regimul comunist nişte fotbalişti rebeli, "elemente burgheze". Au revenit însă după un an de suspendare. Dumitru dezvăluie: "Am vrut să-l aducem la Petrolul pe Titus Ozon, care era centru înaintaş la Progresul, să facem o tripletă formidabilă. Nu prea existau transferuri pe atunci şi ne-au suspendat. Ozon s-a dus la Gheorghiu Dej şi i-a ridicat mai repede sancţiunea. Petrolul ne-a dat afară şi de la serviciu şi un an, pînă ne-au dat din nou drept de joc, am trăit din mila oamenilor".
"După suspendare, antrenorul Ilie Oană ne-a cam persecutat. Aducea nişte jucători care n-aveau calităţi de prima ligă. Eu cu Anton mai mîrîiam"Dumitru Munteanu
"Cernăianu ne-a îngropat cînd a venit la Petrolul. N-avea treabă cu fotbalul, era profesor de sport"Dumitru Munteanu
"Messi, Ronaldinho, Ronaldo sau Maradona îmi amintesc de tinereţea mea şi a lui Anton. Şi noi făceam spectacol. Eram iuţi, driblam, făceam preluări fine, dădeam pase cu călcîiul şi trăgeam cu oxfordul"Dumitru Munteanu
"Mingea făcea parte din corpul nostru. Fără minge nu existam pe teren. Orice atingere de balon era artistică. Pot spune că Hagi a semănat cu noi"Dumitru Munteanu
"Fraţii Munteanu au fost fotbalişti mari de tot la vremea lor. Erau foarte modeşti, dar şi cam zgîrciţi. N-au făcut farse doar altora şi-au făcut şi între ei, îşi mai luau din cînd în cînd iubitele unul altuia"Sandu Boc, fost coechipier la Petrolul
Alte lucruri neştiute despre fraţii Anton şi Dumitru Munteanu
- Au fost patru copii la părinţi. Ei sînt cei mai mici. Mai au un frate de 82 de ani şi o soră de 80.
- Au avut platfus (picior plat).
- Dumitru: “Cînd am cîştigat primul titlu de campioni în 1958, conducerea lui Petrolul ne-a dat 3 metri de stofă şi o masă la Valea Călugărească”.
- Dumitru spune că din banii strînşi din fotbal împreună cu Anton şi-au cumpărat o maşină Moskvitch 407. “O conduceam amîndoi, o perioadă am făcut-o doar cu carnetul lui Anton”.
- Dumitru: “Anton avea mai multă forţă decît mine”.
- Dumitru figurează în analele echipei naţionale cu un autogol marcat în singura lui selecţie, bifată la amicalul RDG - România 3-2, Dresda, 1962. “Nu a fost autogolul meu. Conducătorul delegaţiei, unul Pintea, m-a dat pe mine la ziar, dar a fost un fundaş. A rectificat cînd am revenit în ţară”.
- Au făcut şcoala de antrenori, dar n-au profesat niciodată după ce şi-au încheiat cariera de jucători. “Am fost trataţi cu dispreţ după ce ne-am retras şi n-avea rost să mai rămînem în fotbal”, a explicat Dumitru.
- Anton nu a fost căsătorit niciodată. A trăit însă o poveste de dragoste cu fiica unui fost ministru.
- Nici unul dintre ei nu au copii.
- Dumitru a ieşit la pensie de la Primăria Municipiului Bucureşti, unde a lucrat ca tehnician la adimistraţia locativă, iar Anton de la “Automecania”.
- Dumitru locuieşte împreună cu soţia într-un apartament cu două camere din cartierul Dorobanţi din Bucureşti. “Ne descurcpm. Eu am pensie 1.030 de lei, iar nevastă-mea 1.100”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu