vineri, 9 iulie 2010

Primaru’ şi gaşca sa, ooooooo/ Să meargă la DNA, ooooo!


Ilie Oană se răsuceşte în mormânt. Stadionul care-i poartă numele a fost dărâmat, iar în loc s-au pus, deocamdată, numai promisiuni. Interesat doar de propria imagine şi de bunăstarea vistieriei de partid, primarul Volosevici le răsuceşte ploieştenilor iubitori de fotbal cuţitul în rană. Licitaţia pentru reconstruirea bătrânei arene e departe de a fi demersul corect şi transparent pe care l-a promis primarul. Departamentul nostru de investigaţii e mândru să anunţe că l-a obligat pe Volosevici să-şi concedieze al doilea consilier personal, pe George Muceanu. Acesta a încercat, din postura de membru expert al comisiei de licitaţie, să tranşeze procedura în favoarea firmei All Plan Construction, care-i aparţine pedelistului Vasile Todosia. Rezultatul licitaţiei trebuie publicat până pe 14 iulie, dar toată lumea vorbeşte despre anularea procedurii. E clar, ăsta e încă un demers jurnalistic care atentează la siguranţa naţională!
Povestea noului stadion Ilie Oană începe în anul 2008, când primarul Andrei Volosevici pune în programul său refacerea arenei, trecută din 2002 în patrimoniul local. Promisiunea prinde la iubitorii de fotbal, iar Volosevici primeşte multe voturi de pe urma acesteia. După alegeri, subsemnatul, în calitate de iniţiator al campaniei ”Petrolul e al nostru!”, este rugat să organizeze la Teatrul Toma Caragiu o dezbatere publică pe temă. Primarul le cere oamenilor din Primărie o schiţă de stadion, pentru a o pune în discuţia suporterilor. Aceştia sunt nemulţumiţi şi iau în balon ”cuşca” lui Volosevici. Pentru a le lua ochii oamenilor, primarul le promite nu doar că Petrolul va fi echipa oraşului, ci şi că stadionul va fi gata în cursul anului 2009. Era de fapt o sarcină pe care Volosevici şi-o asumase la partid, unde se stabilise că stadionul trebuie să fie o realizare pe care Băsescu o va inaugura înainte de alegerile prezidenţiale. De aici, şi termenul avansat public de Volosevici, noiembrie 2009. În primăvara lui 2009, primarul, intrat în criză de timp, cere unei firme să proiecteze un stadion pe structură metalică uşoară, care să poată fi, atenţie!, mutat într-un alt loc, dacă situaţia o cere. Tot primarul stabileşte un buget de patru milioane de euro, pentru toată distracţia.În vara lui 2009, Volosevici intră singur în mijlocul galeriei Petrolului şi răspunde ferm acuzaţiilor venite din partea fanilor: ”În noiembrie vom juca pe noul Ilie Oană!”. Asta în condiţiile în care vechiul stadion nu fusese încă demolat. Grăbit, Volosevici introduce în Consiliul Local un proiect de hotărâre care trece fără probleme. Se merge pe varianta structurii metalice. Până la finele anului însă, primarul nu reuşeşte decât să atribuie licitaţia privind demolarea, iar lucrările încep târziu, chiar după campania prezidenţială. Volosevici primea încă o bilă neagră la partid, iar Băsescu nu trecea pe la Ploieşti să inaugureze stadionul.
În februarie 2010, soluţia pe structură metalică este contestată de suporteri, care vor un stadion adevărat, pe beton. Încolţit, Volosevici anulează, pe 16 februarie,
licitaţia care trebuia să aibă loc o zi mai târziu. Face o nouă dezbatere publică, introduce în Consiliul Local o altă hotărâre, de data asta susţinând varianta pe beton. Se pierduse mai bine de un an şi jumătate aiurea. Hotărârea trece (putea să fie şi din beţe de chibrit stadionul, hotărârea oricum trecea, cu ajutorul maşinii de vot a PDL) şi începe o nouă procedură pentru licitaţia care, în cele din urmă, are loc pe 3 iunie, cu o amânare de doar o săptămână. Se înscriu şase firme şi începe cântărirea ofertelor, spre disperarea iubitorilor fotbalului, care nu înţeleg de ce e nevoie de 40 de zile pentru stabilirea firmelor care se califică mai departe, în a doua fază, cea a studierii detaliilor tehnice (pentru care acum nici nu mai e timp, în condiţiile în care abia azi, vineri, 9 iulie, se prezintă rapoartele experţilor).
Comisia de licitaţie şi interesele pedelistePentru a da o imagine de neutralitate şi transparenţă acestei comisii, primarul îl desemnează pe Vivi Răchită ca membru, fără a-i da dreptul de a lua decizii. Această misiune le revine viceprimăriţei Cătălina Bozianu, directorului Mihail Badea, de la Investiţii, şi altor angajaţi din Primărie: Simona Albu (noua şefă de la Juridic), Teodora Marin, Lavinia Cursaru şi Corina Ilinca. Pe lângă Vivi Răchită, Mădălina Moise (consilieră a lui Volosevici, angajată la Romgaz) şi un anume domn Petre Foamete, adus tot de la Bucureşti, pe linie de partid, din comisie face parte şi George Muceanu, abia angajat de primar pe postul de consilier personal.
Intrând în posesia unor informaţii privind întâlnirile repetate dintre Muceanu şi reprezentantul firmei All Plan Construction, Vasile Todosia, altPHel (şi, se pare, nu numai altPHel) a decis să monitorizeze activitatea celor doi. Asta mai ales după ce primarul Volosevici a amânat licitaţia cu o săptămână, pentru a-i da ocazia lui Todosia, a cărui firmă participă la licitaţie în asociere cu Alpine Bau Gmbh, să demisioneze din Consiliul Judeţean Prahova.
După câteva întâlniri ale comisiei, apar primele probleme. E evident că lupta se dă între primele două firme, Baupartner, cu un terţ susţinător german, şi asocierea dintre All Plan Construction şi Alpine Bau Gmbh. Cele două sunt despărţite de cinci milioane de lei noi, adică 1,2 milioane de euro. Baupartner a licitat la 42 de milioane de lei, iar firma acuzată în presa centrală că primeşte lucrări cu dedicaţie de la portocalii, 47. Pentru că şi termenul de execuţie era mai scurt la Baupartner, 5,7 luni, faţă de şase, oferite de All Plan (ambele irealizabile, dacă ne întrebaţi pe noi), misiunea lui George Muceanu, de a tranşa licitaţia în favoarea celor de la Alpine Bau, devenise destul de grea. Aşa că acesta decide să apuce pe calea directă şi să rezolve problema organizând o întâlnire a reprezentanţilor firmelor clasate pe primele două locuri. Ceea ce se întâmplă, de mai multe ori.
Întâlnirile de taină şi ”demisia” lui MuceanuMuceanu era acuzat, în aceeaşi perioadă, de mai multe firme care participă la licitaţiile pentru repararea şi modernizarea unor drumuri din Ploieşti că a solicitat, în numele lui Volosevici, un comision de 7,5% din valoarea licitaţiilor: 2,5 pentru primar, 5 pentru partid. Subiectul a ajuns la urechile lui Volosevici, care a avut o discuţie cu Muceanu. După acest episod, altPHel a publicat informaţii despre întâlnirile dintre primii doi clasaţi la licitaţie şi Muceanu. Volosevici a intrat şi el în posesia unor date, probabil de la băieţi de prin servicii care au carte de muncă şi la partid, şi l-a pus pe Muceanu să scrie o demisie. O lună, atât a apucat expertul Muceanu să lucreze pentru primar, reuşind performanţa de a fi implicat în două scandaluri imense, care pot anula câteva licitaţii importante.
Revenind la întâlnirile de taină, în afară de cea surprinsă de noi la un restaurant din Ploieşti (vezi foto), Muceanu a fost mediatorul unei discuţii, între aceleaşi personaje, care a avut loc la sediul Alfa Medical Center, societate care-i aparţine lui Vasile Todosia. În cadrul acestei întruniri, Muceanu i-a făcut cunoscut reprezentantului firmei Baupartner, Michael Dietrich, că nu are nici o şansă să câştige licitaţia, pentru că are o ofertă proastă şi pentru că nu va beneficia de suplimentări ale bugetului, cum se va întâmpla în condiţiile în care All Plan Construction ar câştiga. Mai mult, Muceanu le-a propus celor de la Baupartner să fie favorizaţi într-o altă licitaţie de la Primărie, în schimbul renunţării la cea pentru refacerea stadionului Ilie Oană.
După ce în altPHel au apărut primele informaţii despre acest subiect, Volosevici, Muceanu şi Todosia s-au speriat şi au comis alte greşeli, în încercarea lor de a afla de unde au plecat informaţiile. Muceanu a dispărut din peisaj, iar Volosevici şi Todosia au plecat în concediu. Primul în Italia, al doilea în Turcia. Au apărut în presa locală şi zvonuri cu privire la o întâlnire externă a celor doi, infirmate însă de primar, la revenirea din concediu.
Trebuie anulată licitaţia?
Ei bine, răspunsurile la această întrebare le găsiţi doar în ediţia tipărită. Costă 2 lei, spre satisfacţia abonaţilor, care au scutit şi săptămâna asta 50 de bani şi un drum la chioşcul de ziare!

Dragoş Pătraru

Niciun comentariu:

free counters