luni, 9 august 2010

Ilie Oană...stadionul copilăriei mele!!


Crescut la doi paşi de templul fotbalului Ploieştean, dus de mic copil (pe la 3 anişori) pe acest teren Ilie Oană pentru mine înseamnă o a doua casă.Pot spune că ştiam fiecare colţişor, fiecare secţie sportivă, fiecare particică a acestui stadion.Îmi aduc aminte de fiecare meci văzut pe acest stadion, de freamătul tribunelor şi de emoţia de a lua loc pe betonul din tribună.Acea emoţie pe care doar Ilie Oană a reuşit să mă facă să o simt.Acea emoţie pe care am simţit-o pentru ultima oară  joi.
Îmi aduc aminte de nea Hanu (Dumnezeu să-l odihnească) care împreună cu tata mă luau din faţa blocului şi ma duceau pe stadion.Îmi aduc aminte cum eram urcat  pe umeri si săream gardul pe la ciclism.Îmi aduc aminte cum stateam în faţa porţii de acces de la tribuna II şi speram că un om o să mă i-a de mână şi o să intru pe stadion.Îmi aduc aminte cum mă rugam de Robert (Găina), de Miţă, de Neghină sau de Chinezu să mă i-a cu ei la meciuri.Îmi aduc aminte orele petrecute la stadion pentru a face coregrafii, pentru a rupe hârtiile furate de la tipografie de orele nesfârşite în care aşteptam începerea unui meci.
Îmi aduc aminte clipele când veneam de la stadion şi începeam noi să jucăm fotbal în faţa blocului.Atunci noi piticii eram Grama, Lazăr, Răchită.. atunci noi eram PETROLUL.
Sunt nenumărate amintiri ce mă leagă de acest stadion.Amintiri ce începând de joi îşi vor păstra locul în sufletul meu.
Joi pentru mine a fost o zi neagră, o zi pe care nu o să o uit niciodată....joi mi-am luat ADIO de la ce a fost Ilie Oană pentru mine.Un templu sacru al fotbalului Ploieştean.În mintea mea Ilie Oană va rămâne aşa cum l-am cunoscut....cu tribunele din beton ocupate cu mult timp înaintea startului partidei, cu oamenii care se călcau în picioare la intrarea pe stadion, cu suporterii care încurajau echipa indiferent de scorul aratat de vechea tabela.În mintea mea Ilie Oana vechi va rămâne etern.
Am plâns, am râs, m-am supărat şi m-am bucurat în tribunele lui.
Speram ca într-o zi să apară un stadion modern.Speram ca acest lucru să se întâmple cât mai repede dar parcă sentimentul că joi am asistat la ultimul meci pe vechiul Ilie Oană m-a făcut să regret speranţa mea.
Peste ani şi ani pozele cu Ilie Oană având tribuna I acoperită, apoi reconstruită, cu tribunele dărâmate, cu peluza mobilă vor fi parte din istoria mea.Istorie ce copilul meu o va asculta şi învăţa să o respecte.Istorie ce va dăinuii în inimile noastre mereu.
Începând de joi vom începe să scriem o nouă filă în istoria noastră, o filă care sper să fie dacă nu mai frumoasă măcar tot atăt de iubită si respectată ca vechiul Ilie Oană!
MULŢUMESC ILIE OANĂ CĂ MI-AI DAT OCAZIA SĂ TE CUNOSC AŞA BĂTRÂN CUM AI FOST ŞI ÎŢI MULTUMESC CĂ O SĂ-MI PERMIŢI SĂ TE CUNOSC AŞA TÂNAR CUM VEI FI PESTE CEVA TIMP!!

Un comentariu:

comi spunea...

Frumos articolul. mie mi-au placut mai mult , zmoleanu - falemi - paraschiv, in ordine cronologica... dar toti au fost buni

A apărut o eroare în acest obiect gadget